Aventura Maratonului 7500 a inceput cu mult inainte de startul cursei. De la Stefan am auzit prima data de acest concurs acum mai bine de 3 ani. De atunci este pe lista alergarilor mele montane iar in acest an, de ziua mea, mi-am propus ca voi participa la aceasta competitie indiferent de ce se va intampla. A fost un cadou dar si o promisiune pe care mi le-am facut, insa care s-a dovedit inainte de toate, un exercitiu de rabdare si de perseverenta.
Impreuna cu Alin Grigore am alergat la Maraton 1600, 22km cu +1600 m. Ne-am prezentat la start dupa o noapte dormita in masina unde a fost frig si in care am dormit zgribuliti pana dimineata pe la ora 6:00am. Dupamiaza si seara le-am petrecut pe drum, a fost aglomerat si ne-a luat aproximativ 7ore sa ajungem la Hotel Pestera. #vremautostrazi
Frigul din Bucegi m-a ajutat sa analizez la rece cateva aspecte pe care imi doresc sa reusesc sa le fac mai bine pe viitor insa de care am fost foarte constienta ca va impacta starea si energia din timpul cursei.
- Pentru mine Maraton 7500 a reprezentat in primul rand o provocare in ceea ce priveste gasirea persoanei potrivite alaturi de care sa formez o echipa. Ziua concursului se apropia iar eu am inceput sa am divergente consistente de opinie cu partenerul alaturi de care m-am inscris. Spiritul de echipa a fost primordial, lucru de la care nu am vrut sa ma compromit mai ales in conditiile in care datorita contextului am ramas fara transport si cazare. Motiv pentru care ii multumesc lui Alin ca a acceptat provocarea sa alergam impreuna.
- Daca este un lucru extrem de important pe langa o hidratare buna si o alimentatie sanatoasa, acela este somnul. In mod ironic, sau poate nu, in drum spre Bucegi am ascultat un podcast primit de la Teodor; Dr. Matthew Walker explica de ce sportivii de top dorm 12h/zi. M-a gandeam in timpul cursei ca eu in ultimele 48h am reusit sa acumulez 12h de somn adunate. Odihna precara mi-au ingreunat urcarea pana la Cabana Omu iar cu toate ca am ajuns sus in 1:23:20 cred ca s-ar fi putut si mai bine; Pe aceasta sectiune Alin a condus exemplar!
- In ceea ce ma priveste noaptea de dinaintea cursei are un impact major asupra conditiei mele din timpul cursei. Nu datorita lipsei de organizare am ajuns sa dormim in masina ci datorita faptului ca in prima faza am facut echipa cu persoana nepotrivita insa salvarea noastra a fost masina cat de cat spatioasa a lui Alin. Am reusit sa dormim aproximativ 5h gribuliti, fiindca peste noapte au fost doar cateva grade si ca sa fie o atmosfera #chill am avut si un geam care a fost uitat deschis si de care nu stia nimeni #duhhh:/
Insa in tot acest peisaj sunt cateva lucruri pe care le-am facut bine si de care sunt mandra. Succesul consta in detalii iar pe noi ne-au ajutat sa ajungem pe Locul 6 in clasament la Maraton 1600.
- Cand Alin a acceptat sa fie noul coechipier si sa alergam impreuna am stiut ca nu vom da gres. Am plecat cu incredere la drum, am stiut ca va iesi o cursa buna. Ne-am prezentat la Start dupa ce ne-am rezervat suficient timp sa ne facem tabieturile. In ultimele 3 saptamani focusul meu a fost participarea la Maraton 7500 si bucuria cursei motiv pentru care am fost increzatoare inca de la inceput in ceea ce putem face.
- In timpul cursei ne-am sincronizat foarte bine si ne-am sustinut reciproc, de multe ori tacit, fiindca privirile si expresia fetei erau deajuns. Alin a fost in forma la inceputul cursei si a condus urcarea pana la Cabana Omu, timp in care eu mi-am resimtit picioarele (foarte) grele. Sus la Cabana am mancat multa lamaie si dupa ce am plecat de acolo am inceput sa imi revin. Pe coborare mi-am reintrat in forma fiindca indiferent de gradul de dificultate, ma incarc de energie si ma relaxeaz.
- Alimentatia si hidratarea au fost doua aspecte care mi-au iesit foarte bine. Micul dejun a constat in rondele de orez cu unt de arahide, o felie de paine cu crema de unt si o banana cu nuci. In mod obisnuit dieta mea nu este bazata pe carbohidrati, insa daca cu 3 zile inainte de o cursa solicitanta introduc mai multi carbohidrati in alimentatie corpul meu se simte bine; daca ii mai dau si multa apa este multumit!
- Un alt aspect foarte important fata de care organizatorii au fost foarte exigenti a fost echipamentul. Noi ne-am pregatit bine, cu toate piesele de care am avut nevoie. In ciuda temperaturii scazute ca de toamna tarzie, eu am fost foarte multumita ca nu a plouat pe traseu. Cu vremea racoroasa ma impac bine, prefer sa fie chill decat sa te topeasca caldura pe traseu.
- Nu stiu cum va simtiti voi insa confortul mental pe care mi-l creez inainte de o alergare solicitanta ma influenteaza in proportie de 40% in unele cazuri. In ciuda catorva evenimente de natura personala si profesionala care m-au enervat in ultima luna am reusit sa imi mentin focusul pe obiectivul final si acela de a face o cursa buna si de a lupta pana la capat. Sunt multumita de rezultat fiindca nu a fost un lucru pe care eu sa-l fi putut face in timpul cursei si sa nu-l fi facut!
In ceea ce priveste organizarea sunt cateva lucruri care mi-au placut si doresc sa le punctez.
- Am apreciat foarte tare atitudinea colaborativa a organizatorilor in ceea ce priveste reconfigurarea echipei.
- Mi-a placut faptul ca NU s-a folosit plastic la punctele de alimentare si nici la finish (pahare, tacamuri).
- Domnul cu infatisare de pirat de la Institutul de Osteopatie mi-a dezmortit picioarele dupa cursa, a fost fabulos de bine mai ales ca mi-a trosnit si rearanjat cateva oase.
- Faptul ca mancarea era gata cand am ajuns la final a fost grozav. Au fost cateva bucatarese amabile si dragute care ne-au servit pe rand cu ce am vrut.
- Un lucru care mi s-a parut foarte util si pe care l-am apreciat au fost postarile si informatiile de pe pagina de Facebook dupa care ne-am ghidat si care ne-au oferit toate informatiile de care am avut nevoie in ceea ce priveste echipamentul si pregatirea pentru vremea rea.
- Per ansamblu atmosfera a fost buna, nu am resimtit exagerat de multa forfota si galagie fata de alte concursuri.
In ceea ce priveste feedbackul constructiv, noi am resimtit nevoia de un al2lea punct de hidratare pe traseu. Ni s-a spus de existenta unui izvor pe langa care cred ca am trecut fara sa ne dam seama. Tot legat de apa, mi-a scapat din vedere prezenta dusurilor cu “apa incalzita la soare”. Eu personal nu le-am vazut insa ne-am dat un refresh inainte de drum la Pensiunea Gura de Rai; pentru asta multumiri speciale Marianei Irimia si lui Virgil Alecu care au fost cazati acolo!
